Vasile Voiculescu

a fost un poet, prozator, dramaturg si medic roman.

Copilarie

1884-11-27   In ziua de 13 octombrie 1884 pe drumul ce lega un sat de pe Valea Buzaului, la Parscov, de resedinta tinutului - targul Buzaului, fiul lui Costache Voicu si femeia lui, Sultana, au adus pe lume un fecior , este cel de-al saselea copil al familiei. Ceilalti copii nu voise Dumnezeu sa fie baieti. I se va pune numele Vasile . " Parintii mei, oameni simpli, au fost piosi, de o credinta neabatuta de nicio clipa de sovaire sau indoiala. Practicanti moderati, fara habotnicie, religia a fost insa pravila, enciclopedia vietii lor practice ... Sunt nascut la tara! ... cel mai mare noroc din viata mea. " . Cum insa parintii scriitorului nu stiau carte, actul de nastere s-a eliberat de abia in ziua de 27 noiembrie 1884, nr. 86.Tatal sau, Vasile Costache Voicu avea 45 de ani iar mama Sultana 40 ani. Erau amandoi de profesie muncitori si domiciliati in comuna Parscov, judetul Buzau

1887-03-22   Se naste la Ploiesti, viitoarea sotie a scriitorului, Maria Mitescu. Maria era al doilea copil dintre cei trei copii ai maiorului Constantin Mitescu si ai Mariei Colau, craioveni stabiliti la Ploiesti.

1889   Mama este cea care ii insufla micutului ei dragostea pentru literatura " Primul contact l-am avut cu literatura religioasa, mai ales cu vietile sfintilor , pe care ni le citea mama. Le imprumuta intotdeauna de la biserica din sat. Mama stia multa carte. Am ascultat, tot la ea, povestea lui Robinson Crusoe si o traducere romaneasca, Morala Babei Visa, care imi placea enorm "

1891 - 1892   Copilul este transferat la Pensionul particular de baieti din Buzau, intemeiat la I.D.Rascanu (1847-1899) unde va locui ca intern tot cursul primar si in clasele I si a II-a de gimnaziu. " Desprinderea tragica de sat" asa cum avea sa o numeasca mai tarziu scriitorul, plecarea la Buzau, la gimnaziu, are loc pe fondul unei constientizari premature a adevaratei drame ce-l va indeparta de spatiul copilariei. Dupa ce primeste vizita mamei la gimnaziul din Buzau, se atarna de arcurile trasurii si ai lui se trezesc ca-l duc, fara voia lor, la Parscov.

1897-09-01   Dupa vacanta de vara, spre toamna, cand se apropia inceperea cursurilor scolare, sotii Sultana si Costache Voicu ii facura din nou bagajele lui Vasile (Dile), de data aceasta pentru un drum mai lung si pentru o sedere de mai mare durata decat cea de la Buzau, Mergeau la Bucuresti, unde baiatul lor avea sa ramana - cu unele intreruperi - pana la sfarsitul vietii. Vasile va fi un elev bun, fara sa straluceasca insa, iar inclinatia catre stiintele umaniste si ale naturii se va vedea fie si din media notelor de la finele anilor scolari,.

1897-10-01   Incepe cursurile Liceului " Gheorghe Lazar ". Va primi si o porecla " Voichita" fiindca " era frumusel si rosu in obraz si vesel" . Nu va straluci insa la invatatura, iar notele obtinute la diverse materii nu sunt edificatoare. Directorul liceului " Gheorghe Lazar" era pe atunci Vasile Paun , un om cu multe cunostinte, dar pe care le folosea intr-un mod ciudat. " Asa , de pilda, la ora de romana ne citea englezeste si din care noi nu pricepeam nimic, altadata ne citea din Virgiliu si cand era la mote ne da tuturor numai 3-uri. Aveam in schimb la latina , pe Cgeorgian, profesor studios, bun pedagog, desi parea mezantrop". Voichita este coleg cu buzoianul George Ciprian (viitorul scriitor si actor) , bizarul Urmuz (Demetrescu-Buzau) si cu Nicolae Constantinescu (pictor), cu care va fi si coleg si in studentie si vor merge impreuna la Venetia in excursie.

1899   Infiinteaza, impreuna cu ceilalti colegi o societate literara botezata Capul de ratoi . " Ca sa consfintim cu sange numele ei, intr-o noapte ne-am introdus in curtea directorului Paun si am taiat capetele tuturor ratelor. A fost, se intelege, scandal mare".

Tinerete

1901-07-16   Versurile scrise in penultimul an de scoala pe ultima pagina a unui volum de Poezii de Eminescu. Sunt versuri stangace si naive, exprimand admiratia liceanului pentru creatia Luceafarului poeziei romanesti. Le semenaza V.C.Voiculescu.

1902 - 1906   Medicina nu-i deloc o facultate usoara si de aceea inceperea studiilor in acest domeniu inseamna pentru viitorul scriitor debutul intr-o experienta care-l va schimba fundamental sufleteste. Firavul Dile de odinioara, studentul de acum, trebuie sa faca nu numai ore de laborator, pe mulaje din chps, ci si disectii pe cadavre. Este oroarea cea mai mare pe care o are in acesti ani. Insetat de informare si instruire, studentul medicinist nu se va fi multumit doar cu lecturile. Va merge la conferintele sustinute de Nicolae Iorga si de alti oratori, va viziona expozitii.

1902-08-02   Sub numarul 137, secretariatul liceului "Gheorghe Lazar" elibera certificatul de absolvire unui fost elev , Vasile C. Voiculescu.

1902-09-01   La varsta de 18 ani si proaspat absolvent al liceului "Gheorghe Lazar" din Bucuresti, Vasile Voiculescu se afla intr-o mare dilema : cei de acasa il vad urmand Medicina, insa el nutreste dorinta de a urma "litere si filosofie", acolo unde il indeamna inima si unde simte ca are chemare.

1902-10-01   Incapatanat, viitorul scriitor calca insa, peste vointa parintilor urmandu-si inima si sufletul si se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie. Gazdele, unde micul Dile statea, insistau insa sa urmeze medicina. Il vor pune in impas : ori renunta la Litere si se inscria imediat la Facultatea de Medicina, ori se descurca singur, fiindca , fiindca familia Ivanescu nu mai era dispusa sa-l tina in gazda. Inscrierea lui Vasile Voiculescu la Facultatea de Medicina concise , cu inaugurarea, cel putin partiala, a noului palat ridicat special pentru instruirea viitorilor doctori.

1907   Greu de stabilit care dintre cei doi prieteni , Vasile Voiculescu sau pictorul Nicu Constantinescu , are ideea de a face o calatorie la Venetia. Si ca orice turisti ajunsi la Venetia, Voiculescu si Constantinescu mersera mai intai la San Marco pentru a vedea piata centrala, apoi biserica.

1908-07-01   La Parcov, Voiculescu intalneste marea iubire a vietii . La finii familiei venise pentru o vreme Maria Mitescu - si ea studenta la medicina- pentru a-si insoti la o cura de aer o prietena bolnava. Cand afla ca in sat nasii gazdei au un fiu tot student , tanara bruneta si frumoasa doreste sa-i fie prezentat Voiculescu si-si anunta o vizita. " Cand a auzit ca vin doua fete si ca una este, in plus, studenta la medicina a fugit in fundul gradinii, s-a dezbracat si a intrat in iaz, neputand fi induplecat sa se intoarca acasa. Dar, intr-o noapte, domnisoara bolnava are o hemoptizie si, in disperarea lor, trimit pe cineva dupa ajutorul cel mai apropiat : doctorandul Voiculescu. In situatia asta nu mai are ce face. Se duce sa-si faca datoria de viitor medic, datorie la care nu va dezerta niciodata, pana la sfarsitul vietii".

1908-10-01   Intors la Bucuresti, pentru a incepe noul an universitar, Voiculescu este torturat de iubire, chipul frumoasei brunete il obsedeaza si intre cei doi incepe o corespondenta ce va numara peste o suta de scrisori, in numai 2 ani de relatie, de un romantism tulburator. Unele din ele au pe prima pagina, sus, frumoase desene executate de mana talentatului sau prieten Nicu Constantinescu, care ii intelegea tulburarea sufleteasca data de iubire.

1909-03-01   " E ciudata povestea dragostei noastre : ne-am intalnit si ne-am cunoscut in toamna, si cum in toamna se lupta caldura si seninul cu norii, ploile si frigul cotropitor, asa s-au luptat, s-au zbuciumat in noi nenumarate si potrivnice simtiri pana ce in sfarsit a invins una singura : iubirea " . Face o excursie la Manastirea Ratesti, impreuna cu prietena sa Maria Mitescu si o cunostinta, Florica Kiritoiu.

1909-06-15   Vasile Voiculescu obtine diploma de doctor in medicina si dreptul de a profesa in acest domeniu. Diploma este obtinuta prin sustinerea unei lucrari pe o tema de medicina interna, Rezectia interesului cu sutura termino-terminala in herniile strangulate.

1909-09-01   Primeste un post de medic in Circumscriptia din judetul Gorj. Peste numai o saptamana tanarul nostru medic primeste o alta numire, la Campu, in judetul lui de bastina, la Buzau.

1910-02-21   Casatoria dintre Vasile Voiculescu (26 ani) si Maria Mitescu (23 ani). Oficierea religioasa si civila are loc la Parscov.

Maturitate

1915   V.Voiculescu ocupa functia de medic la Buftea. Se imprieteneste cu printesa Nadejda Stirbey, nepoata domnitorului Tarii Romanesti - Gheorghe Bibescu (1842 - 1848) , cumnata Martei Bibescu.

1915-05-30 - 1916-08-07   La Buftea, Vasile Voiculescu ajunge printr-un transfer a Serviciului Sanitar, nr. 60884.

1916-07-19   Intrarea Romaniei in razboi, alaturi de Antanta " acum ori niciodata". Toti romanii erau animati, inainte de toate, de inaltul ideal al eliberarii Transilvaniei si Bucovinei. Incep mobilizarile , peste 833.601 romani se vor arata interesati de apararea idealului romanesc. Printre acestia si Vasile Voiculescu.

1916-08-07   Primeste o noua detasare la Budesti (Ilfov) , apoi la Cocioc , in judetul Ilfov.

1917   Doua catrene purtand semnatura lui Vasile Voiculescu si intitulate Se plange cerul

1917-06-01   In targul Barladului, soseste Vasile Voiculescu prin transfer de la circumscriptia medicala Budesti 9Ilfov) la Casa Centrala, de pe langa Corporatia Sf. Constantin si Elena.

1917-06-20   Este numit medic sef al spitalului nr.472 din oras.

1917-07-01   Este detasat din nou, de aceasta data la Barlad. Fiica scriitorului, Gabriela Defour-Voiculescu avea sa evoce respectul si recunostinta de care se bucura tatal ei " Tatal meu a ingrijit familia Stirbeysi, la recomandarea Nadejdei, regina Maria l-a inclus si pe el in nenumaratele consultari la capataiul micutului print Mircea, care, din pacate, nu a putut fi salvat. Totusi, regina Maria a vrut sa-si arate recunostinta trimitandu-i oficial un dar ce consta intr-un ceas barbatesc de buzunar cu doua capace de aur. Pe unul era incrustata cruce dubla in email albastru inchis, iar celalalt, in interior, erau gravate cuvinte de multumire si semnat : Regina Maria a Romaniei. Acest obiect a fost pierdut in momentul arestarii sale.

1917-08-01   Prietenia dintre principesa Nadejda si V.Voiculescu va continua si dupa ce poetul ajunge la Barlad, iar Nadejda la Iasi, ca refugiata din calea cotropitorilor.

1917-08-01   Drumurile primului razboi mondial il poarta pe tanarul Vasile Voiculescu, ca medic pentru ingrijirea ranitilor, la Barlad.

1918   Ii apare volumul Din tara zimbrului, poezii de razboi.

1918 - 1918-12-15   Il aflam in comitetul de conducere al revistei Florile dalbe , alaturi de G.Tutoveanu, T.Pamfile si M.Lungeanu. Publica schitele Singuri si Momaia. Apar 23 de numere

1918-01-26 - 1919   Este numit medic al orasului

1919   Il gasim pe Vasile Voiculescu ca medic capitan " ... imbracat intr-o haina soldateasca, de culoare kaki, purta pe umeri trese de tabla alba si o cruce rosie pe guler ... Cu barbuta lui roscata, slab si molatic, Voiculescu venea de pe la spitale, intra in casele oamenilor si facea mai ales opera de higienist, decat de medic curant, fiindca medicamentele lipseau ..."

1919   Intra in Academia Barladeana. Aici se va imprieteni repede cu fratii Nitulescu , cu George Tutoveanu, cu Toma Chiruta si Tudor Pamfile. Va face cunostinta si va deveni apropiat al familiei lui Alexandru Vlahuta.

1919   I se confera ordinul Coroana Romaniei cu spade in gradul de ofiter pentru rolul si devotamentul exceptional cu care a dat ingrijiri medicale bolnavilor din spitalul sau in anul 1917.

1919   Editarea unui volum intitulat Calendarul nostru pe 1918, o evocare a anilor razboiului. Vasile Voiculescu este prezent cu doua poezii Morti in tara lor si Frunza verde.

1919   Prietenia cu Alexandru Vlahuta a fost una deosebit de importanta pentru Vasile Voiculescu. Sub influenta lui a scris doua carti : Din tara zimbrului, incununat cu Premiul Academiei si Amintiri despre Vlahuta. La Barlad , a legat noi prietenii, iar cu Goerge Tutoveanu va coresponda timp de jumatate de veac, pana la moartea acestuia.

1919   Ajuns la Bucuresti, va face diligente pe langa mai marii zilei in vederea obtinerii de fonduri pentru tiparirea revistei barladene "Florile dalbe".

Debutul

1919   Alexandru Vlahuta va ajunge pentru un scurt timp directorul revistei Lamura din Bucuresti, Voiculescu va colabora la ea inca din primul numar, cu poezia La prasila.

Maturitate

1919-09-01   Revenit in Capitala in urma deciziei de transfer ca "medic al Orasului Bucuresti", primi, dupa numai doua luni, decizia de intoarcere la Buftea. Dupa incheierea campaniei antiepidemice din Dambovita , Vasile Voiculescu revine in Bucuresti. Locuia pe strada MIhail Kogalniceanu nr.34 , actualmente Dr. Staicovici.

1920   I se decerneaza premiul Academia Romana ii premiaza cartea Din tara zimbrului. Societatea Scriitorilor Romani , cel mai autorizat si inalt for de recunoastere si impunere a numelui unui scriitor, il primeste in randul membrilor ei, cu drepturi si onoruri depline.

1920   Se naste fiica sa, Mihaela - Gabriela .

1921   Vede lumina tiparului volumul Parga.

1921-11-01   Este numit subdirector al Fundatiei Culturale Principele Carol.

1922   Este numit director al culturii la Fundatia Culturala Principele Carol.

1922 - 1925   Este ziarist "de specialitate" in revista Albina . Publica 15 articole pe diverse teme medicale. Mai colaboreaza si la alte ziare : Duminica poporului si Lamura.

1922-11-22   Primeste o noua decoratie Coroana Romaniei in grad de ofiter. Tot acum este numit medic si profesor de igiena la Institutul Pompilian.

1923-08-01   Este reconfirmat " medic definitiv de circa urbana "

1925   Viziteaza Marea Neagra si orasul Constanta, impreuna cu sotia si fiica lor, Mihaela-Gabriela, in varsta de 5 ani. Vasile Voiculescu era imbracat la costum, cu palarie si cravata, iar sotia lui avea o rochie lunga si capul acoperit cu o palarie cu boruri largi, care sa o protejeze de soare.

1925-06-10   Inscrierea poetului in Turing Clubul Romaniei - asociatie de turism si protectia naturii.

1925-10-30   Decernarea Crucii Medicului sanitar, clasa I-a, pe care medicul -poet o primeste, sub nr 20.085

1925-12-01   Conduce cabinetul de consultatii medicale infiintat de revista Albina la redactia acesteia din strada Latina nr 10. Indiferent de numarul consultantilor, bolnavii achitau o singura taxa fixa : un abonament la revista

1927   Vasile Voiculescu va colabora la revista Gandirea.

1927   Ii apare volumul Poeme cu ingeri.

1927   Ii apare cartea Poliomelita acuta sau paralizia copiilor, scrisa in colaborare cu G.D.Ionasescu.

1927-09-01 - 1936   Va scrie in revista Romania administrativa , la rubricile Tribuna medicala, Pagina medicala si Leacuri - peste o suta de articole pe teme de igiena, educatie sanitara , parazitologie, bacteriologie, medicina muncii, terapeutica etc.

1928   Impreuna cu Gh. D. Mugur , ii vor aparea o serie de brosuri : Proverbe culese, Indreptar cultural. Cartea misionarului, Chestionar de ancheta sociala pentru monografie, Chestionar folcloric, Indreptar pentru conducatorii culturali de la sate - Caminul cultural . Vor aparea atat la Bucuresti , cat si la Craiova.

1928-05-13   Societatea Scriitorilor Romani hotaraste sa ii decerneze Premiul de poezie , pe anul trecut lui Vasile Voiculescu pentru volumul Poeme cu ingeri.

1930   In stagiunea de toamna a anului 1930, Teatrul National ii joaca cea dintai piesa , Fata ursului. Distibutia era una de vis : C.C.Nottara, G.Ciprian, Sorana Tpa, Eugenia Ciucurescu, Ion Fintesteanu, Marioara Zimniceanu. Regia este semnata de Paul Gusti. Spectacolul este un adevarat succes si se va scrie despre Vasile Voiculescu cu acesta ocazie ca " e in literatura noastra cel dintai vestitor al unei adevarate vieti de sat".

1930   Publica o carte de specialitate. Sifilisul.

1930   O noua carte de specialitate sub semnatura dr. Vasile Voiculescu , despre Tuberculoza.

1933   Voiculescu incepe sa lucreze ca referent literar la Radio Bucuresti. O vreme va fi secondat de prietenul sau Adrian Maniu. Radioul s-a bucurat de un real succes, crescand si numarul colaboratorilor. " Vasile Voiculescu se interesa de fiecare scriitor. Stia cum traieste, ce necazuri are si daca putea sa-l ajute nu pregeta".

1933   Va incepe o noua emisiune, asteptata cu real interes de multi ascultatori, Cronica medicala .

1933   Publica volumul de poezii, Destin, reunind versuri mai vechi si mai noi.

1933   I se tipareste volumul Destin.

1934   Se va juca , la Paris, de compania Pitoeff, La pragul minunii - poem dramatic.

1934   O noua carte de specialitate : Cunoasterea social-medicala a mediului : educatia igienica a sateanului si a muncitorului.

1934   Calauza farmaciei caminului, cu leacuri de intaiul ajutor, semnata dr. Vasile Voiculescu.

1935 - 1936   Se joaca pe scena Teatrului National piesa Umbra, premiata .

1935   Ii apare cartea Toate leacurile la indemana , o carte plina de sfaturi pentru si despre igiena personala.

1936   Devine membru al Turing Clubului Romania.

1936-08-09   Scrie o noua piesa de teatru, Demiurgul Va merge , la Valea Mare(Arges) pentru a-i citi domnului Rebreanu noua sa creatie. Acesta avea sa noteze in jurnalul sau " Duminica 9 august. Dimineata iau pe dr. Voiculescu de la gara. Imi citeste piese Demiurgul. Seara il duc la gara ".

Tinerete

1937   Ii apare al saselea volum de versuri, Urcus.

Maturitate

1938   In primavara acestui an, va face o calatorie la Balcic, fiind musafirul familiei Pillat. Cu aceasta ocazie scrie poezia Primavara la Balcic.

1939   Apare al saptelea volum de versuri, Intrezariri, purtand semnatura lui Vasile Voiculescu.

1939-10-22   Publica in ziarul local Vremea noua (Buzau) un poem in care descrie o furtuna in Penteleu, un poem de exceptie.

1940   In Bucuresti, au inceput mobilizarile si desi el este prea varstnic ca sa fie chemat sub arme, e mahnit si ingrijorat la gandul ca cei doi fii, Radu si Ionica vor fi trimisi pe front.

1940-06-07   Vasile Voiculescu primeste pentru a doua oara medalia Meritul cultural pentru litere si opere literare, in gradul de cavaler clasa I-a.

1941   I se ofera Premiul national de poezie , pentru volumele de versuri Urcus si Intrezariri.

1941   Dupa bombardamentul asupra orasului Bucuresti, postul de raqdio se muta la Bod, langa Brasov. In fata microfonului rosteste adesea cuvinte de imbarbatare pentru fii sai , Radu si Ionica Voiculescu , aflati departe prin locuri nesigure, pe front, dar si pentru ceilalti tineri soldati plecati sa poarte un razboi pe care nu l-au dorit, si-l urasc, al carui sfarsit il asteapta nerabdatori cu totii.

1941-12-04   Demisioneaza din postul de director al Centrului de santate nr.4 . Asteapta pensionarea. Ionica si Radu n-au mai trimis nicio scrisoare, iar vestile de la fiicele sale Marta si Olga vin cu intarziere. Tatal are un motiv de suparare in plus. In ragazul dintre doua emisiuni la care trebuie sa participe si el, poetul alege la Busteni s-o vada pe Gabriela, singurul copil aflat acum mai aproape, adusa aici pentru a fi pusa la adapost de eventualele noi bombardamente asupra Capitalei.

1942   Poetul-redactor initiaza o noua rubrica radiofonica intitulata La masa de lucru. Primul invitat este bunul sau prieten, Ion Pillat, apoi Ionel Teodoreanu, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Corneliu Moldovanu, I.A.Basarabescu. Datorita razboiului si a mutarii temporare a redactiei, la Bod (Brasov), etse abandonat definitiv. Ideea va fi reluata peste ani de catre alti redactori, insa Vasile Voiculescu nu va mai lucra la Radio.

1943   Ii apare volumul Duhul pamantului, ce va include piesele de teatru Fata ursului, Umbra si Demiurgul.

1943-12-11   Ii vine decizia de pensionare.

1944   Editura Fundatiilor ii publica volumul Poezii, editie definitiva.

1945   Moare bunul sau prieten, Ion Pillat, in urma unei congestii cerebrale. Ii va lasa un gol adanc in suflet iar cu aceasta ocazie compune o stela funerara " Am implinit cu slava domneasca mea povara/ Eu ce pe hrisoave semnai Ion Pillat / Am carmuit poporul de versuri ca pe- o tara / Si legiuiri de aur cu ritmul meu i-am dat/ Acum nu mor si nimeni pe groapa-mi sa nu geama / Ca-n basmul Mioritei fac nunta si ma duc / Pe Argesul din ceruri unde etern ma cheama / Stramosii Eminescu, Alecsandri, Cosbuc".

1946   Un grup de clerici, in frunte cu un duhovnic rus venit din Rusia in Romania, aflat la Govora, , a gasit de cuviinta sa povesteasca despre practicarea Rugaciunii lui Iisus. Se formeaza Rugul Aprins,format din intelectuali ce avea drept scop raspandirea ortodoxiei prin intermediul conferintelor publice si autorizate. Numele de Rugul Aprins venea de la icoana care astazi se afla la Manastirea Antim . In aceasta grupare adera si Vasile Voiculescu, in care mai erau implicati : Andre Scrima , Alexandru Codin Mironescu (profesor universitar de chimie, scriitor si gazetar), Paul Sterian (om de cultura si tehnocrat), Paul Constantinescu, Ion Marin Sadoveanu, Constantin Joja (arhitect), Alexandru Elian ( profesor), parintele Dumitru Staniloaie, staretul Benedict Ghius " duhovnicul, sfatuitorul, interlocutorul intelectual calificat pentru cautatorii de sens ai acelei perioade"

1946-11-22   Inceteaza fulgerator din viata sotia Maria, cea care-i fusese tovarasa de necazuri, sperante si bucurii, timp de cateva decenii si care daduse viata la patru fete su doi baieti.

1948   In ultimii ani ai razboiului si mai ales dupa moartea sotiei, poetul se izoleaza in camera sa de lucru, astupa soba cu carti si traieste cat mai simplu posibil : va trai fara foc, pana la sfarsitul zilelor, indiferent de asprimea iernilor, lasa incaperea in dezordine si duce o viata de pustnic. "Vreau sa dispar din societate pentru ca am lasat-o sa se prapadeasca" avea sa spuna fiicei sale, despre sotia lui. Nu mai accepta sa mai colaboreze la revistele literare care-l solicitau, isi restrange cercul prietenilor vechi, singurele iesiri ii vor fi doar plimbarile prin parcul Cismigiu. Treptat, infatisarea i se spiritualizeaza astfel ca poetul, mergand odata in tramvai, un copil de doi-trei ani i-a soptit mamei sale " Uite-l pe Doamne, Doamne!". In casa din dr. Staicovici se mai aflau doar catelusi, pisici, broaste testoase, un cocos care locuia chiar in apartament , cu familia. Cel mai bun prieten era avocatul Traian Mihail, mare iubitor al florilor , care avea o superba gradina de trandafiri. Acestuia ii dedica o poezie " Poetului gradinar Traian Mihail"

1948-06-27   Scrie primul pamflet-povestire Lobocoagularea prefrontala. Sursa lui Vasile Voiculescu este cartea Lobii prefrontali, inamici ai umanitatii, scrisa de Karpman.

1951-06-29   Scrie poezia-testament , Murind, ca o presimtire a sfarsitului care avea sa vina peste aproape doisprezece ani.

1954-02-08   Moare bunul sau prieten, Ionel Teodoreanu.

1955-05-01   Voiculescu se interneaza in spital pentru o interventie chirurgicala ce decurge normal. Este operat de profesorul Djuvara. Scriitorul este din ce in ce mai trist. Fara acces la tipar, ignorat de generatiile mai noi de scriitori, ocolit cu buna stiinta de reviste si edituri, tot mai sarac. Scriitorul recurge la un gest aproape disperat pentru un intelectual : pentru a-si asigura o existenta modesta, se hotaraste sa-si vanda o parte din cartile stranse cu atata rabdare si migala. " Umbla in caftan grosolan, cu cisme de iuft, nu purta ceas, nu intrebuinta automobil, nici trasura, nu avea electricitate, nici confort, manca usor, mancaruri gatite de mana lui si isi dregea singur ciubotele si isi carpea hainele, dormea imbracat pe un mindir ".

1958   Vasile Voiculescu se astepta sa fie arestat. Motivul : intalnirile lui cu prietenii si practicantii Rugaciunii lui Iisus, fie la Dinu Pillat acasa, fie la Barbu Slatineanu, fie chiar in odaia lui, unde avea manuscrise si carti foarte importante ce puteau fi considerate drept interpretari conspirative la adresa puterii, ai caror protagonisti trebuiau dusi in fata instantelor de judecata si sa-si primeasca pedeapsa pentru dorinta de a fi un om inteligent si iubitor de cultura.

1958-08-04   Este arestat, in toiul noptii, dupa o perchezitie de groaza. Il urmareau si in closet. Ii sunt confiscate manuscrisele , iar cartile si celelalte bunuri ii vor fi luate, in mod abuziv, dupa condamnare.

1958-08-05 - 1958-10-04   Vasile Voiculescu este retinut pentru 60 de zile. Motivul invocat de catre anchetatorul penal din cadrul M.A.I. , Gheorghe Mihailescu, este "delictul de uneltire contra ordinei sociale" si "din ancheta efectuata rezulta suficiente probe de culpabilitate impotriva lui Voiculescu Vasile ". La interogatoriu, Vasile Voiculescu declara " n-am desfasurat nici un fel de activitate dusmanoasa regimului din R.P.R. , eu am declarat adevarul. Recunosc ca am scris si difuzat poezii. Incepand din anul 1947 si pana in prezent am scris multe poezii cu continut religios, de indemn la viata duhovniceasca, de rupere de viata, care prin interpretare pot parea a avea caracter dusmanos fata de regim "

1958-08-10   Copii lui, Ionica si Radu, cauta ajutor pentru a-si salva tatal din arestul politiei publice. Primul gand se indreapta catre Tudor Arghezi, pe care Radu Voiculescu il cauta. Insa Tudor Arghezi ramane nepasator la acest eveniment, comunicand prin intermediul sotiei sale Mitzura care se arata vadit impresionata de evenimentul tragic al carui protagonist este domnul doctor Vasile Voiculescu care o ingrjise cand aceasta fusese bolnava.

1958-08-16   Are loc al doilea interogatoriu, intre orele 10 si un sfert si 15.

1958-08-24   Anchetatorul ii citeste scriitorului Ordonanta de punere sub invinuire , document in al carui text se face precizarea ca " din lucrarile de ancheta penala rezulta probe suficiente cu privire la activitatea contrarevolutionara desfasurata de susnumitul. Astfel, Vasile Voiculescu impreuna cu alte elemente dusmanoase legionare a desfasurat activitate incepand din anul 1955in scopul unei grupari contrarevolutionare care avea drept scop schimbarea oranduirii emocrat-populare, redactand si difuzand poezii cu caracter dusmanos regimului din R.P.R. "

1958-08-25   Urmeaza un nou interogatoriu, desfasurat intre orele 9 si un sfert si 13. Scriitorul este intrebat din capul locului daca recunoaste invinuirile care i s-au adus

1958-09-03   Un nou interogatoriu, desfasurat intre orele 17 si zece si 22, in cadrul caruia intrebarile il vizeaza mai mult pe Barbu Slatineanu decat pe poet.

1958-11-08   Deschiderea procesului penal in dimineata zilei .

1958-11-08   Radu Voiculescu avea sa scrie " In momentul in care s-a confirmat deschiderea procesului penal, am convenit , Ionica si cu mine, sfatuiti de avocatulpe care l-am rugat sa-l apere, sa adunam referinte de la persoane marcante din viata noastra culturala, ca sa le depunem la dosar pentru aparare. M-am dus impreuna cu Ionica la Valeria Sadoveanu (maestrul era suferind in urma unui atac cerebral) , ne-a primit foarte bine si cand i-am spus ca a fost arestat s-a mirat mai ales ca tata le citise. Ne-a spus ca daca maestrul Sadoveanu ar fi fost sanatos, aces lucru nu s-ar fi intamplat, ea si sotia lui Ionel Teodoreanu negasindd nimic compromitator in scrierile sale asa ca a ramas sa o sunam peste cateva zile. Cand am sunat-o , mi-a raspuns ca nu poate face nimic, fiindca a fost informata ca Voiculescu este vinovat. Am fost la Ion Marin Sadoveanu pe care l-am gasit cu mana la inima, avand o criza de angina pectorala. In alta zi am fost la Zaharia Stancu dar nici acesta nu putea sa ma primeasca si nici sa faca ceva . Nici Alfred Marful Sperber (pe care tata impreuna cu Ion Pillat il scosesera dintr-un lagar in timpul razboiului) nu a fost prea dispus sa ma ajute si nici Geo Bogza. Nici macar presedintele Uniunii Scriitorilor, Mihai Beniuc, nu a putut face nimic. "

1958-11-08   Cauza in speta este judecata de Tribunalul militar al Regiunii a II-a militare. Instanta de judecata n-a admis nimanui accesul in sala. Procurorul anunta ca invinuitul Vasile Voiculescu a fost atras deci nu a ajuns de bunavoie si nesilit de nimeni, de Teodorescu Alexandru si de Mironescu Alexandru. Poetul nu era doar un simplu ins "periculos" pentru tara lui, ci si pentru clasa muncitoare din U.R.S.S. Voiculescu Vasile este condamnat la 5 ani teminita grea si 5 ani degradare civila. Se dispune confiscarea totala a averii personale. Comuta detentia de la 5 august 1958 si-l obliga la 300 lei cheltuieli de judecata. Avea 74 de ani!

1959-02-12   Il aflam la penitenciarul Ploiesti insa este dus la penitenciarul Aiud " Eram impinsi din tren si cadeam ca sacii langa linia ferata. A cazut si poetul Voiculescu, dar peste un altul, asa ca s-a mai atenuat socul loviturii. Ajunsi, in sfarsit, pe coridorul de intrare in penitenciarul Aiud, tin minte ca un preot si Vasile Voiculescu si-au facut cruce multumind lui Dumnezeu ca au scapat cu viata. Vazandu-i, un caraliu l-a palmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a injurat, invinuindu-i pe amandoi : Va rugati lui Dumnezeu sa murim noi?"

1959-11-21   Cand i s-a cerut sa rosteasca un ultim cuvant , Vasile Voiculescu a rugat instanta sa-i lase unealta de lucru, adica posibilitatea de a scrie si de a citi dupa gratii, insa este refuzat. Tinea atat de mult la biblioteca sa incat atunci cand a auzit ca securitatea i-a confiscat biblioteca a rostit " A, de-acum pot sa mor!" . Scriitorul semna depozitia lui ca martor in procesul lotului alcatuit din Constantin (Dinu) Pillat, Constantin Noica, N.Steinhardt, Al. Paleologu, Arsavir Acterian. Sergiu Al-George, Al. O. Teodoreanu . Este inca la inchisoarea Jilava.

1962-04-30   Vestea eliberarii scriitorului i-a fost comunicata fiului scriitorului, Radu Voiculescu, de catre medicul sef al dispensarului T.B.C. din Turda. " La iesirea din puscarie , marturisea fiica scriitorului, tata era imbracat cu un pulover carpit cu niste petice de patura si in picioare avea un fel de burlane din lana. Cand l-am intrebat ce sunt lucrurile alea , tata mi-a spus A, saracii baieti, au scos sarme de la pat, au adunat ce au mai gasit prin curte, si-au desirat puloverele si mi-au facut mie haine si incaltari". Frigul, umezeala , lipsa de lumina din celula, hrana proasta (50 grame de paine si 250 grame de turtoi rece alcatuind ratia zilnica a fiecarui detinut), varsta destul de inaintata si suferinta morala l-au coplesit, facilitand instalarea in organismul lui slabit a unei boli necrutatoare : tuberculoza la coloana. " L-am gasit pe tata la dispensar, intr-o camera la etajul I, cu mai multi detinuti (unii de drept comun) eliberati. Tata era lungit in in pat, tuns in cap, cu barba rasa, cu fata mica, ridata si vorbea foarte incet. M-a impresionat teama de detinut cu care era impregnat. M-a intrebat de familie , de surori : Maria- Lenuta - Florica, i-am spus ca traiesc, ca sunt bine, desi tanti Lenuta (Elena Dumitrescu) murise, la care el mi-a raspuns Familia noastra are longevitate si-o sa traiesc si eu pana la 90 de ani!" avea sa povesteasca fiiul scriitorului, Radu Voiculescu.

1962-05-01 - 1963   Constient ca a devenit o povara pentru ai casei, scriitorul suferea si din aceasta pricina. Intr-una din zile, cand a fost dus in brate la baie de catre copii lui aproape ca plangea de halul in care a ajuns. Speranta vindecarii nu-l parasise de tot si " a incercat si cu homeopatie, in care credea el, dar fara niciun rezultat, durerile se agravau pe zi ce trecea. De asemenea, i s-a facut si acupunctura, dar tot fara nicio ameliorare". In disperare de cauza, familia l-a convins sa se interneze la Spitalul Brancovenesc . Acolo, in urma unui examen radiologic, i s-a pus si diagnosticul "Morbul lui Pott" adica o leziune tuberculoasa a ultimelor doua vertebre de la sira spinarii. La un moment dat, boala s-a agravat si datorita unei infectii urinare, cu stare febrila, care a presupus si fixarea unei sonde uretrale, perfuzii, regim fara sare si injectii cu streptomicina si canamicina . Din cauza canamicinei , scriiotrul a surzit complet , ceea ce a ingreunat si mai mult comunicarea cu membrii familiei.

1962-05-01   Dupa o calatorie cu trenul care a durat o noapte intreaga, Vasile Voiculescu isi revedea casa lui draga din strada Doctor Staicovici, nr. 34, din Bucuresti. " In primele zile ale intoarcerii acasa, nu ne-am dat seama de gravitatea bolii lui, considerand-o discopatie, ca urmare a conditiilor de detentie, sperand ca il vom redresa. Dar cu toate eforturile, de abia se tinea pe picioare sa faca cativa pasi, si aceasta cu dureri mari in regiunea lombara. Am incercat sa-l ajutam sa mearga pana in curtea din intrarea cealalta unde era soare, insa am renuntat" (Radu Voiculescu)

Sfarsitul

1963-04-01   " Dar ... starea lui fizica se degrada din ce in ce , suferinta si durerile se amplificau, si-si pierduse si ultima picatura de speranta in vindecare. A inceput sa refuze alimentarea. Intr-o seara l-am gasit intr-o stare de inconstienta, o precoma, Nasa era cu lumanarea aprinsa , m-am uitat la el, avea arse si de-abia mai respira. Era si Nicu, nepotul lui, baiatul lui Filipache, pe care il placea si-l admitea sa stea cu el. I-am pus sonda la loc, i-am umezit buzele cu vata inmuiata in apa, si incetul cu incetul am inceput sa-l hidratez, apoi i-am dat un pahar cu lapte si dupa catva timp si-a revenit. Eu eram foarte fericit ca am putut sa-l readuc la viata . In acel moment, nasa mi s-a adresat cu o voce grava: Radule, Radule, mare pacat ai facut, l-ai intors din moarte!" povestea, cu lacrimi in ochi, Radu Voiculescu

1963-04-25 - 1963-04-26    " Nu inainte insa de a se ridica din moartea care pusese stapanire pe el de trei zile, si adunandu-si puterile , ultimele puteri ale spiritului care mai dainuia intr-un corp lipsit de viata ( ...) sa-mi spuna cu o voce din alta lume : Ionica, eu mor! Mor! M-au omorat! Nu le dau nimic! si a incheiat simplu : Ai grija ca sunt mai perversi decat crezi tu! Si s-a stins " avea sa isi reaminteasca fiul scriitorului, Ionica Voiculescu.

1963-04-29    Este inmormantat la Cimitirul Bellu. Potrivit ultimei dorinte, scriitorul este inmormantat in hainele cu care venise de la inchisoare. La ceremonia inhumarii, desfasurata in cea mai mare discretie, au participat doar rudele scriitorului si putinii prieteni pe care ii mai avea. Poetul Adrian Maniu avea sa rosteasca aceste cuvinte memorabile " Spinarea acestui om, care nu s-a plecat in fata nimanui, a fost indoita doar de boala si de suferinta".